[Prima strofă]
Spune-mi cum poți
Din zidurile mele să-mi faci porți, să mă convingi?
Spune-mi, cum poți?
Știu ce-ai făcut, dar uit iar tot când mă atingi
Candela s-a stins, ca lumina din noi
Jur că nu mi-e frig dar tu îmi dai fiori
Sunt petale și spini pe patul de flori
[Refren]
Amnezie am, am amnezie
Cum să ma păzesc de rău când inima nu-l mai știe?
E poezie, între noi e nebunie
Eu ador cum doare dorul și ce-mi faci tu mie
Amnezie, amnezie, amnezie, amnezie
[A doua strofă]
Spune-mi, de ce sunt atât de amare nopțile după ce pleci?
Și iar mă cert, m-am jurat că n-o să te mai iert
Dar în vise mi-alergi
Deși nu vreau, mă predau iubirii tale din nou
Se-nvârte camera cu mine, vocea ta e-un ecou
Mi s-au șters amintiri și răni din trecut
Parcă uit cine ești, cine sunt
[Refren]
Amnezie am, am amnezie
Cum să ma păzesc de rău când inima nu-l mai știe?
E poezie, între noi e nebunie
Eu ador cum doare dorul și ce-mi faci tu mie
Amnezie, amnezie, amnezie, amnezie
[Punte]
La noi mă uit ca la-nceput
Clipele se rătăcesc și ceasul merge spre trecut
Al tău sărut nu pot să-l uit
Nici nu îmi mai amintesc de câte ori am zis că te uit
[Refren]
Amnezie am, am amnezie
Cum să ma păzesc de rău când inima nu-l mai știe?
E poezie, între noi e nebunie
Eu ador cum doare dorul și ce-mi faci tu mie
Amnezie, amnezie, amnezie, amnezie
